nascut la Atena in 428?i.Chr-348
Platon isi prezinta doctrina epistemologica intr-un mod alegoric in cartea a 7-a din lucrarea "Republica". Platon considera procesul cunoasterii nu ata un proces continuu de evaluare, cat mai ales o serie de "convertiri" de la o stare cognitiva mai putin adecvata la una mai adecvata.
Platon ne cere sa ne imaginam o pestera care are o deschidere catre lumina. In aceasta pestera traiesc oameni cu mainile si gaturile legate inca din copilarie astfel incat ei vadnumaiperetii interiori ai pesterii si nu au vazut niciodata lumina soarelui. Deasupra si in spatele lor, adica intre prizonieri si iesirea din pestera, este un foc, iar intre ei si foc se afla o poteca si un perete mic, ca un ecran. Pe acesta poteca trec oameni care duc statui si figuri d eanimale si alte obiecte, astfel incat obiectele pe carele duc apar pe deasupra peretelui mic sau ecranului. Prizonierii vand peretele interior al pesterii, nu se pot vedea reciproc si nu pot vedea nici obiectele care sunt purtate in spatele lor darvadumbrele lor. Ei vad numai umbre.
Acesti prizonieri reprezinta majoritatea oamenilor, acea multitudine de oameni care raman intr-o stare de reprezentare, vazand numai umbre ale realitatii si auzind numai ecouri ale adevarului. Imaginea lor despre lume fiind cea mai inadecvata, distorsionata atat de "propriile lor pasiuni si prejudecati, de pasiunile si prejudacatile altor oameni care le-au transmis prin limbaj si retorica". Ei nu vor sa scape din locuita-inchisoare. Dar daca ar fi brusc eliberati si li s-ar spune sa priveasca la realitatile ale caror umbre le vedeau inainte, ar fi orbiti de stralucirea luminii si si-ar imagina ca umbrele erau mult mai reale decat realitatile.
Totusi daca un prizonier care ar scapa se obisnuieste cu lumina, dupa un timp va putea sa se uite la obiectele sensibil concrete, ale caror umbre le vazuse mai devreme. Acest om isi zareste tovarasii in lumina focului (care reprezinta soarele vizibil) el se afla intr-o stare de credinta, fiind convertit de la lumina umbrelor, a prejudecatilor, pasiunilor, la lumea reala. El ii vede pe prizonieri exact ceea ce sunt, adica prizonieri, prizonieri in lanturile pasiunilor si prejudecatilor. In plus daca persevereaza si iese afara din pestera, la lumina va vedea lumea obiectelor iluminate de soare iar intr-un final, desi numai printr-un efort, va fi in stare
s -a priveasca insusi Soarele, care reprezinta ideea de Bine, cea mai inalta forma "pricina pentru tot cei drept si frumos". Platon observa ca daca cineva, dupa ce a urcat pe taramul luminat de soare, se intoarce in pestera, nu ar fi instare s apriveasca in intuneric si s-ar face "de ras". Iar daca ar incerca sa mai elibereze inca un detinut si sa-l scoata la lumina, prizonierii care iubesc intunericul si considera umbrele adevarata realitate, l-ar ucide pe acesta, daca il vor prinde. Aici Platon face referire la Socrate care a incercat sa-i lumineze pe ceilalti dar a sfarsit prin a fi omorat.
Aceasta alegorie arata clar ca "suisul" a fost considerat un progres, desi acest progres nu este autonom si continuu, este necesar un efort si disciplina mentala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu