CONCEPTUL DE FILOSOFIE

DEFINITIA
De multa vreme este formulat si acceptat adevarul ca filosofia este una dintre cele mai vechi forme ale  culturii spirituale, un insotitor fidel al civilizatiei din ultimii ani 2500-3000 de ani. Platon, acum 2400 de ani, considera filosofia ca CEL MAI DE PRET BUN CE LE-A FOST DAT MURITORILOR DE CATRE ZEI. Chiar daca cei care se initiaza in filosofie se asteapta ca obiectul ei, problematica ei, sa fie clar definite de multa vreme, in realitate insa lucrurile nu stau chiar asa. cea mai importanta si mai compleza problema filosofica de-a lungul intregii sale istorii, este definirea filosofiei insasi.
CE ESTE FILOSOFIA? Termenul de FILOSOFIE provine din limba greaca si este rezultatul imbinarii cuvintelor PHILO= a iubi, a avea prieteni pentru.... si SOPHIA= intelepciune, insemnand deci, DRAGOSTEA DE INTELEPCIUNE. Termenul a desemnat, la inceput, orice efort al spiritului omenesc de a dobandi cunostinte noi, ravna de a cauta intelepciune si de a trai prin ea.
In ceea ce priveste paternitatea termenului, traditia ne spune ca Pitagora l-ar fi utilizat cel dintai: intrebat de Leon, conducator al cetatii Phliunte de Peloponez, uimit  de inteligenta lui , cu ce se ocupa, Pitagora i-a raspuns ca nu poseda nicio stiinta in special, dar ca este filosof, un iubitor de intelepciune. Explicand mai departe , el a spus ca viata omeneasca i se pare ca un loc in care se desfasoara jocurile olimpice: unii urmaresc onoarea si gloria, altii sunt adusi d epofta de castig, dar mai vin unii, mai putini, care nu urmaresc nici aplauze, nici castig, ci sunt doar spectatori care examineaza cu luare aminte ce se intampla acolo si cum se petrec lucrurile. Adica filosofii, pentru ca ei nu pun pret nici pe bani si glorie ci s econsacra cercetorii naturii.
POLISEMIA CUVANTULUI
Cuvantul filosofie in limba romana a aparut pe la mijlocul secolului al XVII-lea intr-o traducere din slavona a unor pravile in vremea lui Vasile Lupu si Matei Basarab. Mircea Florian ne spune ca sensul era cel invechit, cel medieval si anume: filosof era privit ca un astrolog sau cititor in stele, strain de realitate si cam lunatic, un fel de vrajitor, vandut diavolului, un alchimist care umbla sa descopere tainele naturii in scopul de a starmuta, mutumita pietrei filosofale, metale josnice in nobilul si pretiosul aur.(Mircea Florian , Indrumare in filosofie, editura Stiintifica, Bucuresti 1992, p 15.)
Astazi, cuvantul nu mai este asociat cu vrajitoria, dar asta nu inseamna ca este intotdeuna folosit in sensul lui propriu, de exmeplu:
1. ce atata filosofie? in cazul unui discurs in care vorbitorul se indeparteaza de la tema de discutie.
2. desparte firul in patru, aici termenul este folosit mai aproape de sensul sau adevarat, a merge pana la capat cu cercetarea si explicatia.
3. fiecare are filosofia lui, se refera la modalitatea de a intelege fiecare lumea si tot ce este in jurul lui, raportarea lui particulara fata de oameni si reletiile sociale in care este angrenat.
4 nu-i mare filosofie...expresie intalnita cand cineva se incurca si nu stie sa mai explice si care pare usor de rezolvat.
5. asta de acum e filosofie, atunci cand vorbitorul se inteparteaza de la concret.