FRIEDRICH WILHELM NIETZSCHE Morala de sclav si de stapan

In Dincolo de bine si de rau, Nietzsche spune ca a descoperit dou tipuri fundamentale de morala, morala de stapan si morala se sclavi. In toate civilizatiile superioare ele sunt combinate si elemente din amandoua pot si gasite chiar in acelasi om. Dar este important sa le distingem. In morala de stapan sau morala aristocrata bine si rau sunt echivalente cu nobil si vrednic
de dispret, iar epitetele sunt atribuite oamenilor si nu actiunilor. In morala de sclav standardul este ceea ce este folositor si benefic societatii celor slabi si fara de putere. Calitati de mila, bunatate, umilinta sunt preamarite ca virtuti, iar indivizii puternici si independenti sunt priviti ca periculosi si, prin urmare, ca rai. Conform standardelor moralei scalvilor omul bun al moralei stapanilor tinde sa fie considerat rau. Morala de sclav este astfel morala de turma Evaluarile ei  morale sunt expresia nevoilor turmei.
Acest punct d evedere este mult mai bine definit in lucrarea Genealogia moralei unde Nietzsche se foloseste de conceptul resentiment. Omul superior isi creeaza propriile valori in conformitate cu abundenta vietii si a valorilor sale. Pe de alta parte, cel umil si slab se teme de cei tari si puternici, si incearca sa ii infraneze si sa ii supuna declarand valorile turmei ca absolute.
Revolta sclavilor in morala incepe cu resentimentul devenit creator si dand nastere valorilor( genealogia moralei vol II p. 782). Acest resentiment nu este, desigur, recunoscut fatis de catre turma si poate lucra pe cai ocolite si indirecte.
prin urmare, ceea ce vedem in istoria moralei este conflictul a doua atitudini sau viziuni morale. din punctul de vedere al omului superior e posibil, intr-un sens, ca cele doua sa coexiste. Adica, ar putea coexista daca turma, incapabila de ceva superior, s-ar multumi sa isi pastreze valorile pentru ea insasi. dar, fireste, nu se multumeste cu asta. Ea nazuieste sa-si impuna propriiile valori ca valori universale. Si conform lui Nietzsche acest lucru s-a realizat mai ales prin Vest, prin crestinism. Totusi el nu neaga importanta crestinismului in desavarsirea omului dar, in acelasi timp el vede in crestinism  o expresie a resentimentului care este caracteristic instinctului de turma si a moralei de sclav. Nietzsche nu sustine sistemul moral uniform si universal , in locul acestuia trb sa se impuna conceptul gradarii intre diferitele tipuri de morala. Turma este binevenita sa aiba propriul ei set de valori cu conditia sa fie privata de puterea de a le impune omului superior a carei chemare este s ainstituie propriul set de valori care vor permite omului sa isi depaseasca conditia actuala.
In consecinta cand Nietzsche vb despre a fi dincolo de bone si de rau, ceea ce el are in vedere este ridicarea dincolo de asa zisa morala de turma, care in opinia lui, ii aduce pe toti la un numitor comun, favorizeaza mediocritatea si impiedica dezvoltarea omului superior. El nu vrea sa sugereze ca trb renuntat la respectul fata de valori si ca orice urma de cumpatare trb inlaturata. Numai omul superior poate trece dincolo de bine si de rau in sensul pe care il poarta acesti doi termeni in morala resentinentului.

citate reprezentative

Viaţa e tare greu de suportat: dar să n-aveţi chipul aşa de gingaş. Suntem cu toţii măgari şi măgăriţe de poveri.

Friedrich Nietzsche în Aşa grăit-a Zarathustra

Omul este un egoist mediocru: până şi cel mai înţelept om acordă obişnuinţelor sale mai multă importanţă decât avantajelor lui.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori

În lume se nasc prea mulţi oameni: statul a fost născocit să fie pus în slujba celor de prisos. Uitaţi-vă cum îi atrage pe toţi aceştia! Cum îi înghite, cum îi mestecă şi cum îi rumegă!

Friedrich Nietzsche în Aşa grăit-a Zarathustra

CONCEPTUL DE FILOSOFIE

DEFINITIA
De multa vreme este formulat si acceptat adevarul ca filosofia este una dintre cele mai vechi forme ale  culturii spirituale, un insotitor fidel al civilizatiei din ultimii ani 2500-3000 de ani. Platon, acum 2400 de ani, considera filosofia ca CEL MAI DE PRET BUN CE LE-A FOST DAT MURITORILOR DE CATRE ZEI. Chiar daca cei care se initiaza in filosofie se asteapta ca obiectul ei, problematica ei, sa fie clar definite de multa vreme, in realitate insa lucrurile nu stau chiar asa. cea mai importanta si mai compleza problema filosofica de-a lungul intregii sale istorii, este definirea filosofiei insasi.
CE ESTE FILOSOFIA? Termenul de FILOSOFIE provine din limba greaca si este rezultatul imbinarii cuvintelor PHILO= a iubi, a avea prieteni pentru.... si SOPHIA= intelepciune, insemnand deci, DRAGOSTEA DE INTELEPCIUNE. Termenul a desemnat, la inceput, orice efort al spiritului omenesc de a dobandi cunostinte noi, ravna de a cauta intelepciune si de a trai prin ea.
In ceea ce priveste paternitatea termenului, traditia ne spune ca Pitagora l-ar fi utilizat cel dintai: intrebat de Leon, conducator al cetatii Phliunte de Peloponez, uimit  de inteligenta lui , cu ce se ocupa, Pitagora i-a raspuns ca nu poseda nicio stiinta in special, dar ca este filosof, un iubitor de intelepciune. Explicand mai departe , el a spus ca viata omeneasca i se pare ca un loc in care se desfasoara jocurile olimpice: unii urmaresc onoarea si gloria, altii sunt adusi d epofta de castig, dar mai vin unii, mai putini, care nu urmaresc nici aplauze, nici castig, ci sunt doar spectatori care examineaza cu luare aminte ce se intampla acolo si cum se petrec lucrurile. Adica filosofii, pentru ca ei nu pun pret nici pe bani si glorie ci s econsacra cercetorii naturii.
POLISEMIA CUVANTULUI
Cuvantul filosofie in limba romana a aparut pe la mijlocul secolului al XVII-lea intr-o traducere din slavona a unor pravile in vremea lui Vasile Lupu si Matei Basarab. Mircea Florian ne spune ca sensul era cel invechit, cel medieval si anume: filosof era privit ca un astrolog sau cititor in stele, strain de realitate si cam lunatic, un fel de vrajitor, vandut diavolului, un alchimist care umbla sa descopere tainele naturii in scopul de a starmuta, mutumita pietrei filosofale, metale josnice in nobilul si pretiosul aur.(Mircea Florian , Indrumare in filosofie, editura Stiintifica, Bucuresti 1992, p 15.)
Astazi, cuvantul nu mai este asociat cu vrajitoria, dar asta nu inseamna ca este intotdeuna folosit in sensul lui propriu, de exmeplu:
1. ce atata filosofie? in cazul unui discurs in care vorbitorul se indeparteaza de la tema de discutie.
2. desparte firul in patru, aici termenul este folosit mai aproape de sensul sau adevarat, a merge pana la capat cu cercetarea si explicatia.
3. fiecare are filosofia lui, se refera la modalitatea de a intelege fiecare lumea si tot ce este in jurul lui, raportarea lui particulara fata de oameni si reletiile sociale in care este angrenat.
4 nu-i mare filosofie...expresie intalnita cand cineva se incurca si nu stie sa mai explice si care pare usor de rezolvat.
5. asta de acum e filosofie, atunci cand vorbitorul se inteparteaza de la concret.